Biografie

BARBU BREZIANU
(18 martie 1909-14 ianuarie 2008)

Barbu Brezianu

Istoric de artă, poet, prozator și traducător, Barbu Brezianu s-a afirmat în anii '30 ai secolului trecut, făcând parte din generația lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Eugen Schileru.

A publicat volumele de poezii Nod ars, Zăvor fermecat, volumele de proză Jaf în dragoste și Desferecare, a tradus exemplar epopeea finlandeză Kalevala, a tălmăcit prozatori și poeți precum Balzac, Kipling, Molière, Villon, Ronsard, Nodier și alții, a realizat monografii ale unor importanți artiști români: Karl Stork, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, a semnat numeroase cronici de muzică și teatru în presa interbelică.
Barbu Brezianu a fost cel mai dedicat cercetător român al operei lui Constantin Brâncuși. Pornind de la articolele din presa anilor '60, despre începuturile artistice ale sculptorului, contribuția sa însumează peste o sută de studii și articole apărute în reviste străine și românești: Art Journal, Les Lettres Françaises, One, Neue Literatur, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Studii și cercetări de istoria artei, Arta, Secolul 20, Gazeta literară, Luceafărul, Viața Românească, Ramuri, Familia, Revista Muzeelor, România literară, Contemporanul, Manuscriptum etc.

Brâncuși în România, opera capitală a lui Barbu Brezianu, cu cele patru ediții ale sale (1974, 1976, premiată de Academia Română, 1998, 2005), constituie un demers istoriografic riguros și rafinat, un reper major în brâncușologia românească și străină. Cercetările sale s-au axat pe o linie a ștergerii diferențelor dintre receptarea vestică și cea estică a universalului Brâncuși, într-o vreme când discrepanțele păreau insurmontabile de ambele părți ale cortinei de fier. Strădania sa cea mai intensă a fost aceea de a umple golurilede informație și perspectivă, pentru o imagine mai aproape de adevăr a complexei personalității și opere brâncușiene care au pus sub semnul întrebării însăși noțiunea de artă.

Pasiunea și devotamentul cu care s-a aplecat asupra cunoașterii vieții și operei lui Brâncuși, apărând-o cu cele mai fine și persuasive arme ale scrisului de uitare, mistificare sau distrugere, vorbesc despre anvergura aventurii spirituale pe care a practicat-o aproape jumătate de veac din existența sa. Prin profilul său de umanist, prin finețea și amenitatea personalității sale, Barbu Brezianu a rămas un simbol al rezistenței spirituale în vremurile turbulente care au marcat istoria românilor în secolul XX.

Schiță biografică

1909
18 martie - se naște, la București, Barbu Basile Brezianu, fiul lui Barbu V. Brezianu, magistrat, și al Ioanei Brezianu, fiica colonelului Eftimie Ulescu.
1917-1925 - absolvă Liceul ”Spiru Haret” unde îi are colegi pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Arșavir și Haig Acterian, Tiberiu și Corneliu Axentie, Nelu și Alexandru I.Ciorănescu, Grigore Moisil, Mircea Mărculescu și alții.
1924-1925 - publică primele cronici în revistele ”Filmul” și ”Cinema”, sub pseudonimele ”Judex” și ”b.b.b.”
1928-1932 - absolvă Facultatea de Drept din București, urmând tradiția de magistrați pe linie paternă.
1928 5-6 aprilie - publică poezie, alături de Eugen Ionescu și Constantin Noica, în revista ”Vlăstarul”, redactată de Mircea Eliade.
1929 2 martie - debutează cu poezie în ”Ultima Oră”, cotidian condus de Mihaela Catargi și Petru Comarnescu.
18 martie - apare placheta de poezii Nod ars, un cadou aniversar oferit de prietenii săi Ionel Jianu, Petru Comarnescu, Constantin Noica și Arșavir Acterian, publicată la editura ”Acțiune și reacțiune”, finanțată de tatăl viitorului critic de artă Ionel Jianu.
1929-1932 - colaborează la revista Contimporanul, alături de Marcel Iancu, Ion Vinea, Milița Pătrașcu, Dan Botta, Marcel Avramescu (Jonathan X Uranus), unde publică poezie și proză, precum și primele rânduri despre sculptura lui Brâncuși.
1934-1949 - profesează ca magistrat, procuror și judecător la Tribunalele din Pitești, Turda, București, Budești.
1938 - participă la concursul, lansat în 1935, de Institutului de Cooperare Internațională de pe lângă Liga Națiunilor pentru ”cea mai bună traducere a epopeei finlandeze "Kalevala”, tălmăcire pentru care va fi decorat cu Ordinul finlandez ”Trandafirul Alb”, în grad de Cavaler.
1941 – mobilizat în război ca grefier, cu grad de sergent, la Curtea Marțială din Odessa.
1942 - apare Kalevala, țară de viteji. Epopee națională finlandeză, prefațată de Ion Marin Sadoveanu, la Editura Gorjan din București.
1947- ca magistrat, descoperă, printr-o conjunctură fericită, Carnetul de schițe al lui Ioan Andreescu, publicat de Ionel Jianu în revista sa ”Lumină și Culoare”; în ultimul număr, din cele trei apariții ale revistei, semnează recenzia la cartea lui V.G. Paleolog, C.Brâncuși, Editura Maravan, 1947.
- publică volumul de poezii Zăvor fermecat.
1949 – destituit din funcția de procuror de la Budești, ajunge, sub noul regim politic, contabil la o fabrică de sârmă, unde va lucra puțin timp, înainte de a fi arestat și dus la Canal, pe șantierul de la Capul Midia.
1953 – prin mijlocirea pictorului Jean Al.Steriadi, prieten al tatălui său , este angajat de George Oprescu la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, pe post de cercetător cu jumătate de normă; aici îi are colegi pe: Ion Frunzetti, tot un ”epurat” al regimului comunist, Radu Bogdan, Remus Niculescu, Theodor Enescu, Mircea Popescu, Amelia Pavel, Petre Oprea și alții.
1955 – apare monografia Karl Storck la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București.
1956 – decembrie – participă împreună cu pictorul M.H.Maxy, directorul Muzeului Național de Artă și pictorul Camil Ressu, la organizarea primei expoziții personale Brâncuși la din București, cu ocazia aniversării celor 80 de ani ai sculptorului; expoziția nu a avut catalog.
1959 – apare studiul biografic Nicolae Grigorescu, la Editura Tineretului, București.
1960 – ilustrează cu versuri desene de Nicolae Tonitza în Desenul alfabetului viu pentru oameni mici și oameni bătrâni, beneficiind de o prefață a lui Tudor Arghezi.
1964 – apar primele roade ale cercetării despre Brâncuși: Începuturile lui Brâncuși, în ”Secolul 20” , Les Débuts de Brancusi, în ”Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”,(RRHA) nr.1 și Pages inédites de la correspondance de Brancusi, în RRHA, nr.2.
1965 - The Beginnings of Brancusi, în Art Journal, New York, XXV, nr. 1.
1967 – apare monografia Tonitza la Editura Academiei Române, studiu de anvergură care-l consacră în domeniul istoriei și criticii de artă.
- participă la organizarea primului Colocviu Internațional Constantin Brâncuși, la care au luat parte critici străini precum Carola Giedion Welcker, Sidney Geist, Fr.Teja Bach, Eric Shanes, Jaques Lassaigne, Giulio Carlo Argan, Werner Hoffman, Ionel Jianu, cu mulți dintre ei purtând o corespondență susținută de-a lungul timpului.
1968 – primește Ordinul ”Meritul Cultural” al Republicii Socialiste România, pentru ”activitate deosebită în domeniul artelor plastice”.
- 17 aprilie - 12 august – întreprinde, cu sprijinul profesorului George Oprescu, o călătorie de studii și documentare în Austria, Germania, Belgia, Olanda, Franța, Elveția, Italia și Iugoslavia, având drept scop principal cunoașterea și cercetarea arhivelor Brâncuși de la Paris, Zürich și Veneția.
1969 – apare la Paris, în ”Revue du Louvre et des Musées de France”, nr. 1, articolul Le Secret du ”Baiser” de Brancusi.
1970 – iunie - participă la organizarea expoziției Brâncuși la Muzeul Național de Artă din București și semnează catalogul cu același titlu, Editura Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, cu un Cuvânt înainte de M.H. Maxy.
1972 – octombrie-ianuarie 1973 – face o călătorie de documentare în Anglia, invitat de The Art Council of Great Britain.
1973 – Sidney Geist, pe care-l considera cel mai important comentator american al lui Brâncuși la acea dată și cu care a purtat o îndelungă și frumoasă prietenie, reflectată într-o importantă corespondență, publică Brâncuși: un studiu asupra sculpturii, la Editura Meridiane, în traducerea fiului său, scriitorul Andrei Brezianu.
1974 – publică prima variantă a catalogului analitic Opera lui Constantin Brâncuși în România, Editura Academiei R.S.R.
- ediția a doua a Kalevalei, cu o prefață de Șerban Cioculescu.
1976 – participă la al II -lea Colocviu Internațional Brâncuși, Centenar 1876-1976.
- publică ediția a doua a catalogului, Brâncuși în România, revizuită și adăugită, cu versiuni în limba franceză și engleză, pentru care obține Premiul ”Ion Andreescu” al Academiei Române.
1977 – intreprinde o călătorie de studii în Statele Unite ale Americii, la Muzeul de Artă din New York și la Art Institute din Chicago, oraș în care-l reîntâlnește pe Mircea Eliade.
1978 – realizează, în colaborare cu soția sa, Irina Fortunescu, de formație istoric de artă, importantul volum de Corespondență al lui N.N. Tonitza, apărut la Editura Meridiane.
1981 – la invitația sa, sculptorul american de origine japoneză, Isamu Noguchi, face o
călătorie în România, pe urmele maestrului Brâncuși, un pelerinaj la Târgu-Jiu, Hobița, Curțișoara, Hurezi și Craiova, prilej semnificativ pentru schimbul lor de amintiri și opinii despre Brâncuși, care se va reflecta într-o bogată corespondență.
1990 – începând cu anii '90 se va implica activ în aprigele dezbateri publice în jurul restaurării ”Coloanei Fără Sfârșit” din Ansamblul de la Târgu-Jiu, pronunțându-se cu fiecare ocazie împotriva demontării ei.
1993 – apare volumul de proză Jaf în dragoste, la Editura Cavallioti.
1997 – primește Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici pentru întreaga activitate.
1998 - este publicată a treia ediție Brâncuși în România, cu o prezentare de Sidney Geist, Editura All, București.
- apare volumul de proză Desferecare, cu o prefață a lui Lucian Boz.
1999 – reeditarea Kalevalei, ediție revizuită, cu o prefață de Mikko Heikinheimo, scriitor și diplomat finlandez.
- participă la Congresul traducătorilor la Helsinki, unde va fi decorat cu Ordinul ”Leul Finlandez”, în grad de Comandor.
- i se acordă titlul de ”Cetățean de onoare” al orașului Târgu-Jiu.
2000 – primește Premiul Primăriei Municipiului București pentru prezența excepțională în viața culturală a orașului.
2001 – publică Arhiva C.Brâncuși. Noguchi, ucenic al lui Brâncuși, cuvânt înainte de Radu Ionescu, la Editura Destin, Deva.
- cu ocazia Anului Internațional Brâncuși, Asociația Franco-Română și Ministerul
Culturii și Cultelor din România, îl declară ”Omul Anului 2001”.
2005Brancusi in Romania este publicată a patra oară, versiune în limba engleză, la editura Alfa Publishing House.
2006 – Universitatea Națională de Arte București îi acordă titlul Doctor Honoris Causa.
2008 – 14 ianuarie – se stinge din viață.
2009 – scriitorul Andrei Brezianu donează Institutului de Istoria Artei o parte din biblioteca și arhiva personală a tatălui său.
2010 – 9 decembrie – Institutul de Istoria Artei ”G.Oprescu” organizează in memoriam Simpozionul Arhiva Vie – în jurul donației istoricului de artă Barbu Brezianu (1909-2008).